miercuri, 21 noiembrie 2012

respiro.

 M-am trezit în scâncet de copil.
și strigam către lumea surdă.
şi visam vată pe băţ
iar lumea era crudă...
om simplu...
om nebun cu gândul...
cu sufletul că îi tot ce i-a mai rămas.
sau fără glas?
popas după popas
prin inimi de minore inocente.
ce gânduri indecente....

şi coapse dulci.
şi sânii mici.
geamăt uşor
lacom poftesc...
Oare greşesc?

şi buze mari.
şi părul creţ.
şi ochii blânzi.
 ce nătăfleţ!
visezi acum?
sau te transformi?
du-te să dormi!

luni, 8 octombrie 2012

Draga mama!

Iti scriu acum si stiu ca nu este prea tarziu sa iti zic ce simt. Stiu ca tu esti alaturi de mine si vezi ce scriu.
Ai plecat asa de repede incat nici nu am avut timp sa iti spun cat de mult insemni pentru mine si cat te iubesc.  Da stau si ma gandesc ca nu asteptai sa iti zic eu asta ca oricum stiai … sau nu?
Au fost multi oamenii cand ai decis sa pleci din acesta casa. Multi oameni care te plangeau. Multi oameni care vroiau sa te intorci desi erau constienti ca nu se mai putea. Si sti ca este greu mama sa iti vezi persoanele dragi cu lacrimi in ochi, dar cel mai greu este sa iti vezi mama intr-un cosciug rece de lemn.
Am plans si eu mama si te rog frumos sa ma ierti pentru ca stiu ca nu iti placea sa ma vezi asa. Te tineam de mana si iti sarutam fruntea rece ce ghaeta si te strigam,dar nu ma auzeai.
Multi mi-au trimis mesaje de sustinere si cu condoleante. Prietenii au fost aproape si avut grija de mine sa mananc si sa ma odihnesc. Va multumesc! Rudele au fost aproape si ele.
Nu ma asteptam la treaba asta, dar sa intamplat. Imi aduc aminte cand am ajuns in salon la tine si am vazut patul gol am vrut sa o intreb pe asistenta unde te-au mutat pentru ca aveam senzatia ca esti bine…nu erai. Cand am aflat vestea ingrozitoare chiar numai stiu ce sa intamplat. Stiu ca am inceput sa plang si sa ma intreb de ce. De ce? Si mai stiu ca am inceput sa sun rudele sa le anunt…si am ajuns acasa. De atunci nu mai vreau sa povestesc…
De acum incolo promit ca o sa fiu vesel pentru ca stiu ca nu iti place sa fiu trist. Te iubesc mama!

miercuri, 4 ianuarie 2012

Culori

Mi-ai picurat pe buze.
aromă de beţie...
a gândului
ce stă mereu în melancolie
albastră,roz sau altă culoare
numai de tine ştiută.
Clinchet,surâs de copil şi miros de brad.
se aud pe un fundal sec şi incolor.
când nu eşti.
când nu vezi negrul din ochii mei reci.
prea plictisiţi să îţi mintă o privire surdă.
Trec zile.
două câte două.
lăsând răni reci şi mov.
sau secătuite de sânge?
oricum le vindecam noi.
cred că deja sunt vindecate
de gândul ce zboară tot la tine,
la noi.